Istoria Căminului de Bătrâni.
Primele relaţii (din care s-a născut ideea Căminului) au existat din 1994, când preotul Gaspar Andras au primit ca oaspeţi presbiterii olandezi de la Gemeente Gereformeerde (biserica reformată olandeză), din oraşul Middelburg.
Acei presbiteri au observat cât de greu şi dificil este soarta oamenilor bătrâni (uneori şi săraci) în satul Păsăreni dar şi în apropiere. Lent a dezvoltat ideea că ceva trebuie făcut în viitor cu persoanele în vârstă care au nevoie de ajutor. Au înfiinţat o fundaţie numită ,, Stichting Zeeland ajută la Roemenië".
Şi în Păsăreni au dezvoltat în continuare planurile şi au înfiinţat Fundaţia Diakonos. După aceea au cumpărat un teren gol, şi un arhitect român a proiectat clădirea căminului şi bugetul acestuia.
În octombrie 1999 au  început primele lucrări. O companie de construcţii a întreprins lucrările. În vara anului 2000 au venit mai multe grupuri de voluntari din Olanda, care au mobilat clădirea. În decembrie 2000 primul locuitor s-a mutat în cămin. Deoarece clădirea nu a fost dotată cu lift, au început lucrările de extindere a căminului. Lângă clădirea existentă s-a mai construit un hol nou, o infirmerie şi un apartament pentru manager.
Începând cu 2008 căminul funcţionează după ideea originală.

Scopurile noastre.
Obiectivul Căminului Diakonos este de a oferi asistenţă şi ajutor pentru persoanele în vârstă care trăiesc în Păsăreni şi în apropiere. Forţa motrică luăm din Biblia, din Scrierea Sfântă a lui Dumnezeu. Acestă idee se reflectă în obiectivul principal, în punctul nostru de vedere şi în activitatea noastră.

Obiectivul nostru.
Să avem cât mai mulţi vârstnici din Păsăreni şi din zona înconjurătoare ca să putem să oferim o îngrijire integrantă.

Punctul nostru de vedere.
Căminul Diakonos, ca o instituţie creştină desfăşoară îngrijirea după următoarele principii: exercită milă creştină asupra persoanelor nevoiaşe, ca creaturile lui Dumnezeu pentru a le ajuta. În practică, acest principiu înseamnă că noi respectăm identitatea locuitorilor diferitelor naţionalităţi.

Profesionalism.
În cadrul instituţiei Diakonos avem ca scop ca îngrijirea să fie cât mai profesionistă. Între îngrijitori şi locuitori se dezvoltă o relaţie care are un rol important în ceea ce priveşte dezvoltarea autoajutorării locuitorilor din Cămin. Rezultatul este că locuitorilor care au nevoie de sprijin, oferim ajutor, dar cât este capabil trebuie să se descurce singur.
Punctul de plecare al căminului este, că toţi oamenii ar trebui să onoreze propria identitate. Lipsa de autoajutor care există în viaţa fiecărui om, o respectăm, şi, dacă este posibil, o eliminăm. Vom încerca să încurajăm pe cei care nu au nevoie de ajutor. În serviciul nostru punem accent pe următorul lucru: toţi oamenii sunt responsabili pentru semenii săi. Îngrijitorii discută nevoile individuale ale bătrânilor, ţinând cont de nevoile personale ale lor. Datorită capacitatăţii mentale scăzute sau din cauza unor probleme anterioare este uneori dificil să facă autoajutorare. În acest caz, încercăm să aflăm ce este pentru ei soluţia cea mai importantă. În astfel de cazuri Diakonos încearcă să-şi îndeplinească dorinţele lor într-un mod profesionist.
Ajutorarea lor este definită prin dorinţa lor personală şi prin competenţa persoanelor care îi îngrijesc.